A fost o mamă cu opt copii. Locuia cu familia într-un sat mic. Trăind într-o familie săracă, cu opt guri care trebuiau hrănite, a acceptat fiecare loc de munca posibil din zorii zilei până la amurg, lucra atat propriul câmp, cat si in alte parti.
Sponsored links
Mulți oameni i-au spus să nu-și lase copiii la școală, astfel încât să poată avea ajutor la muncă. Dar ea a insistat să-și lase copiii să fie educați, astfel încât să poată avea o sansa pentru a trăi o viață mai bună decât a ei. Asta însemna să lucreze de zece ori în plus, dar ea a făcut-o oricum. Trăia mai strict decât un călugăr. Nu a mâncat suficient, pentru că, cu cât mânca mai puțin, cu atât copiii ei puteau mâncamai mult.Înainte de a împlini patruzeci de ani, a suferit de boli de inimă, probleme de tensiune arterială și multe alte boli grave. Potrivit medicului, motivul principal a fost că ea s-a neglijat prea mult timp.
În ultimele două luni din viața ei, nu a putut să meargă sau să vorbească. A paralizat și avea pierderi de memorie, uitând adesea numele copiilor și nepoților. Mai târziu a murit în brațele familiei sale.
Aceasta a fost povestea de viață a bunicii mele, femeia care și-a sacrificat întreaga viață pentru a avea grijă de alți oameni și nu aștepta nimic în schimb. Și nimeni nu a apreciat-o suficient.
Nu pentru că nu am iubit-o. Dar eram prea ocupați cu viața noastră. Și cel mai important, societatea noastră ne-a crescut astfel încât să nu ne exprimăm dragostea și sentimentele față de ceilalți, pentru că era considerat un semn de slăbiciune. Îmi amintesc cu doar câteva ore înainte să moară, ne așteptam cu toții și ne-am adunat pentru a fi alături de ea.
Mama mi-a spus: „Bunica este atât de slabă.” Am îmbrățișat-o. A fost prima dată când am văzut-o plângând. Câțiva ani mai târziu, mătușa mea mi-a spus că nu a îmbrățișat-o niciodată pe bunica mea și nu i-a spus cât de mult o iubește. În acel moment realizase cât de mult o iubea, dar nu mai avea şansa să i-o spună sau să o mai îmbrăţişeze.
A crezut ca va fi mereu acolo, dar acum nu mai este.
Dragostea și sacrificiile bunicii mele par să se repete – cu mama.
O mamă de patru copii, s-a trezit într-o situație identică..
Sponsored links
Și-a crescut singură cei patru copii, în timp ce soțul ei a fost plecat la muncă timp de mai mulți ani. Nu a avut niciodată mâncare bună pentru că a încercat să economisească bani pentru a-și asigura familia. Şi sincer, am făcut şi eu cu ea, ce a facut ea cu bunica, crezând că niciodată nu va pleca.
A fost mereu acolo pentru mine când am avut nevoie de ea. Nu m-a părăsit niciodată când m-am îmbolnăvit. Mi-a spălat şi călcat hainele și mi-a cumpărat pantofi frumoși când i-am cerut, deși banii erau puţini. Ea mi-a oferit tot ce am avut nevoie vreodată. Și ca prin magie, a reușit să facă același lucru şi pentru frații mei.
A fost o supereroină pentru mine. Mi se părea normal ca ea să facă toate treburile gospodăriei în timp ce eu stăteam în jur, studiam, sau mă jucam.
Știam că a muncit din greu, dar am crezut că așa au fost toate mamele. Nu mi-am amintit niciodată să-i spun „mulțumesc”. Ea joacă un rol uriaș în viața mea și mult timp nu mi-am dat seama. Până când a fost diagnosticată cu cancer. Lumea mea s-a prăbușit. Viața a fost atât de brutală. Când era în chimio, casa era o mizerie. Nimănui nu-i păsa să curețe sau să gătească . Familia mea și cu mine am vorbit doar despre mama, care era din ce în ce mai slabă.
Îmi amintesc când a ajuns în sfârșit acasă după prima ședință de chimio, am întrebat-o ce mâncare poate mânca și cum se simte. Aceasta a fost prima dată când a primit atâta atenție. Îmi amintesc, de asemenea, că s-a trezit, a fugit în afara camerei, a stat în întuneric și a plâns. A plâns nu pentru că s-a speriat de moarte, ci pentru că era speriată că nimeni nu va avea grijă de copiii ei.
Sponsored links
Nu o apreciasem suficient, dar tot mai aveam o șansă. De atunci, am învățat să am grijă de ea, să o iubesc mai mult! Chiar și după ce mama a fost vindecată, frica de a o pierde încă mă sperie de moarte. Dar, de asemenea, mă face să conștientizez că toți avem tendința de a nu-i aprecia pe cei din jurul nostru, în special de cei care ne sunt cei mai apropiați. Ne amintim să-i prețuim doar atunci când suntem pe cale de a-i pierde sau după ce i-am pierdut.
Acum trăiesc altfel pentru că mi-am învăţat lecţia. Mă asigur că apreciez pe toți cei din jurul meu. Dacă crezi că şi tu ai trăit neapreciind oamenii care te iubesc şi fac enorm de multe lucruri pentru tine, reamintește-ți că nimic nu este permanent.
Nimic din ceea ce ai astăzi nu va dura pentru totdeauna. Nu vei lua cu tine nici munca ta, casa sau mașina ta. Nici oamenii care vă sunt cei mai apropiați…
Într-o zi, toți acei oameni care te iubesc nu vor mai fi în jurul tău și nu poţi ști când. Pretuiește-i acum cât de mult poţi.
Nu vă așteptați la nimic. Apreciați totul.
Nimeni nu este responsabil pentru tine și viața ta. Nimeni nu este obligat să-ți arate afecțiune și bunătate. Chiar dacă sunt oamenii pe care îi iubești, asta nu înseamnă că trebuie să te iubească înapoi. Nu trebuie să facă nimic pentru tine.
Așa că atunci când o fac, recunoaște-le eforturile și mulțumește-le pentru tot ceea ce fac pentru tine. Toată lumea iubeşte apreciere sinceră.
Exprima-ti dragostea cu mici gesturi.
Nu am fost crescut să-mi exprim sentimentele față de alți oameni. De multe ori m-am străduit să-i spun mamei mele cât de mult o iubesc. Am crezut că știe că este mama mea. Dar nu înseamnă că nu s-ar simți mai fericită dacă aș alege să împărtășesc cât de mult îmi pasă. La început a fost ciudat, dar acum o sun în fiecare zi și o sărut peste camera telefonului. Îi trimit textul la întâmplare pentru a-i spune că o iubesc și încerc să-i trimit des flori. Chiar dacă ești ocupat, încearcă să arăți cât de mult îți pasă. Nu trebuie să fie o dovadă mare. După cum spunea Robert Brault, lucrurile mici sunt adesea lucrurile mari.
Sponsored links
Uneori suntem atât de ocupați cu munca noastră, cu hobby-urile noastre și cu problemele noastre de relație, încât nu ne concentrăm asupra oamenilor care se află chiar în fața noastră.
Aşadar, sună-ţi părinţii, bunicii, sau persoana care face enorm de multe lucruri pentru tine şi spune-i cât de mult o apreciezi pentru toate eforturile pe care le depune pentru tine.
Apreciază-i azi pe cei dragi, căci timpul se scurge tare repede!
