Legenda banditului brăilean Terente, violatorul de virgine şi Regele Bălţilor, care a înspăimântat Romînia

395

În zona Insulei Mici a Brăilei, turiştii pot vizita şi acum locurile în care se presupune că se ascundea Terente, supranumit Regele Bălţilor, un bandit lipovean care fura şi ucidea fără milă, viola şi dădea fiori şi celui mai rău poliţist.

Pe numele său real Vasili Ştefan, născut în 1895, pe Canalul Cravia, în Carcaliu, din Balta Brăilei, decedat pe 4 iunie 1927, a fost unul dintre cei mai de temut bandiţi români. Cunoscut în zilele noastre mai degrabă ca românul cu cel mai mare penis, Vasili a trăit ca nelegiut după vârsta de 20 de ani, fiind înrăit de două relaţii distruse.
Bun cunoscător al Bălţii Brăilei, Terente s-a îmbogăţit din tâlhării, atacând singur sau făcându-şi bandă de tâlhari. A fost încătuşat, dar a evadat în mai multe rânduri, iar pe capul lui au fost puse, în timp, zeci de rămăşaguri şi premii.

Related image

În ciuda grozăviilor pe care le comitea, a câştigat simpatia poporului, fiind considerat un haiduc al vremii şi un amant sălbatic, fiind căutat de femeile din toate stările sociale. Informaţiile despre el apar în scriptele Arhivelor Naţionale de la Brăila.

În 1924 a comis mai multe tâlhării, a atacat bogaţii şi a violat mai multe virgine. Autorităţile au instituit, atunci, un premiu pe capul lui. Pentru a scăpa de moarte a traversat, până în 1927, Bulgaria, Serbia şi Grecia. La finele anului s-a întors în satul natal unde a batjocorit familia preotului, ceea ce a stârnit furia foştilor săi complici, aceştia contribuind la capturarea lui.

50.000 de lei recompensă

DOCUMENTUL CARE ATESTĂ RECOMPENSA DE 50.000 DE LEI. FOTO:ARHIVELE NAŢIONALEArhivele brăilene păstrează şi acum acte ce dovedesc implicarea serviciilor secrete, a grănicerilor, a jandarmilor şi a poliţiştilor în prinderea lipoveanului din Balta Brăilei. Documentele vremii atestă faptul că banditul a atacat chiar şi postul de jandarmi, primăria şi cele trei cârciuni din Carcaliu, satul natal, iar în 1924, a ucis doi oameni şi a golit casa de bani din localitate. Disperaţi, tulcenii au cerut ajutor brăilenilor.

Din om în om s-a dus vestea că Terente s-a strecurat prin blocada de oameni ai legii, cu lotca, călătorind numai noaptea, în susul Dunării. Localnicii povesteau cum Terente ar fi jefuit bogaţii dând prada celor sărmani. A jefuit două şlepuri în apropiere de Olteniţa, îşi împrospăta merindele şi chiar primea ajutor de la localnici. Anul trecut, un bunic din Insulă ne povestea că, fiind copil, mergea cu tatăl său cu barca în baltă şi-i lăsa din loc în loc mâncare lui Terente. Numele său a făcut rapid înconjurul lumii.
Între cele două războaie mondiale era cunoscut chiar şi la Paris, fiind transformat de presă dintr-un bandit, într-un voievod al stufărişurilor, care se pricepea şi la haiducie şi la amor.

Povestea lui a apărut în „Cuvântul”, Curentul din Brăila, Universul, „Dimineaţa”, dar şi în „Daily News”, „Daily Express” şi „Corriere della Sera”.
Siguranţa Statului, Prefectura Poliţiei, Comandamentul Grănicerilor şi al Jandarmeriei, Pescăriile erau implicate în capturarea lui.
Penisul lui Terente şi capul acestuia au fost tăiate şi duse la Institutul de Medicină Legală „Mina Minovici” la Bucureşti, fiind păstrate în formol mai bine de 80 de ani.

Groaza de Terente a făcut ca la 25 iulie 1924, prim-procurorul Brăilei să-I propună prefectului ca recompensa de 50.000 de lei, pusă pe capul acestuia, să fie depusă la o bancă, în contul celui care-l va preda, ca să se cunoască numele „trădătorului”.

În noaptea de 13/14 iulie 1924, banda lui Terente a atacat Postul de Jandarmi Carcaliu, l-a ucis pe şeful de post, plutonierul Bursuc, şi pe un localnic, Cazacenco. Bandiţii au devastat şi jefuit Primăria şi cele trei cârciuni din localitate, rănindu-l, totodată, grav pe un funcţionar „care refuzase să le predea casa de bani”.

Terente avea atunci 29 de ani. Originar dintr-o familie de pescari lipoveni săraci, făcuse armata la Marină, în Primul Război Mondial, lucrase în mai multe prăvălii din Brăila şi era de o isteţime ieşită din comun. Prefecţii din Brăila şi Tulcea au tocmit potere „cu concursul populaţiei şi al agenţilor Pescăriilor” şi sprijinul neprecupeţit al Siguranţei (Securitate, SRI), singura instituţie care aflase câte ceva despre complicii răufăcătorului.

L-au trădat „fraţii şi prietenii”

După moartea sa, Terente a intrat în legendă. Era considerat un mare amorez încă din 1924, când răpise şi siluise două virgine, în ascunzătoarea lui din Balta Brăilei. De la 50.000, recompensa pusă pe capul banditului – predat viu sau mort – a ajuns la 200.000 de lei – cam atât costa, la acea vreme, Ceasul din Centru şi statuia de bronz a ministrului Constantinescu, din faţa Palatului Agriculturii. „Însuşi şeful Marelui Stat Major a trimis sute de soldaţi, care au răscolit smârcurile şi Balta Brăilei”, ne-a relatat Ştefania Botez, arhivist la Arhivele Naţionale – Brăila.
Rapsozii au pierit, dar singurul lăutar al „Baladei lui Terente” este Nea Nicu Ţiganu, de la Tichileşti, care are 90 de ani. Din când în când, apar, însă, dovezi ale legendarului Ştefan Terente, „Regele Bălţilor” – spaima fecioarelor şi a bogătaşilor din Brăila.

Haiduc justiţiar

Istoria îl consemnează ca fiind un haiduc justiţiar, intrat în legendă datorită aventurilor sale amoroase. Întreaga poveste a banditului este consemnată de dosarul sau de la Siguranţa din Brăila.
„Acesta conţine declaraţii ale parinţilor lui, întreaga acţiune desfăşurată pentru prinderea lui, declaraţii ale multor cunoscuţi anchetaţi, bănuiţi de complicitate sau tăinuire de bunuri furate, declaraţia lui, raportul medico-legal şi articole din presa vremii”, adaugă arhivistul.

Se purta regeşte cu fetele

Răpirea celor două fete de pension, Netty Herovici, 17 ani, şi Sylvia Bernescu, 22 de ani, era motiv de bârfă şi amuzament. Ziarele tratau subiectul cu amuzament, cunoscută fiind virilitatea lui Terente.
În vizuina lui din Baltă, unde le dusese pe fete, tâlharul s-a purtat cu ele regeşte, le-a hrănit, le-a făcut cadouri, că furase din belşug.
Fetele au fost eliberate după o săptămână, întregi şi nevătămate, vesele şi luminoase.

Un chip neobişnuit

Se spune că, în 1915, la o servare câmpenească, toţi ochii fetelor de măritat erau pe Vasili al lui Terente. Nici văduvele şi femeile măritate nu ezitau să ridice ochii din pământ spre el. Avea o statură impunătoare, părul negru, neobişnuit pentru comunitatea din care venea, ochii de un verde maron tulburător.
N-avea nici 20 de ani când s-a însurat. Cu Ustina, fata lui Calistrat. S-a angajat pe şlep şi s-a dovedit bărbatul demn să-şi ţină nevasta şi cei patru copii veniţi unul după altul. Apoi a venit foametea, iar Ustinia s-a îmbolnăvit de ciumă şi a murit. A dus-o la Giurgiu s-o vindece, dar n-a salvat-o. Întors acasă, a primit o altă lovitură: doi dintre copiii săi au căzut de pe şlep şi au murit. La scurt timp, i-au murit şi ceilalţi doi copii mai mici, răpuşi tot de ciumă.

Legenda spune că de atunci a plecat nebun pe baltă şi se certa în fiecare zi cu Dumnezeu fiindcă i-a luat familia. Câteva luni mai târziu a întâlnit fata unui pescar., Avdotia Arina, o frumuseţe ce l-a cucerit şi i-a luminat din nou chipul. Numai că sora acesteia, urâtă ca foamea, dar îndrăgostită de Terente, a urzit un plan diabolic. I-a dat întâlnire, printr-un bilet, surorii sale cu un grec, pretinzându-se Terente. Banditul a surprins întâlnirea dintre iubita sa şi grec şi i-a împlântat cuţitul în pântece. Fata a scăpat dar el a fost arestat şi de atunci a devenit bandit. A evadat a doua zi din postul de jandarmi. Puştii strigau pe străzi: „A evadat Terente, senzaţii violente!”. De atunci, Terente a intrat în memoria colectivă încetul cu încetul.

Conform legendelor, datorită “prestaţiilor” deosebite era căutat de femei, iar banditul răspundea cu plăcere propunerilor sexuale pe care le primea. Astfel, s-a născut legenda penisului lui Terente, impresionant prin dimensiuni. Terente s-a dovedit a fi înzestrat cu o inteligenţă criminală deosebită: a răpit, a sechestrat, a jefuit şi cu greu a fost prins. De el se auzise chiar şi în Anglia, şi în Italia. În 1927, pe 5 iunie, jandarmii civili l-au dibuit pe canalul Cravia.

A fost ucis pe 5 iunie 1927

În prinderea lui Terente s-a implicat însuşi şeful Marelui Stat Major al Armatei, care a venit cu sute de soldaţi pentru a lua la puricat toate bălţile Brăilei. L-au încolţit la un stăvilar, iar un jandarm a tras un foc de armă care l-a nimerit în gură, dar fără să-l ucidă. A fost prins şi dus la un post de jandarmerie şi, la un moment dat, când a vrut să evadeze, a fost împuşcat mortal. Autopsia cadavrului a fost făcută de medicul legist Maria Zăhărescu. Doctorul i-a separat capul şi penisul de corp şi le-a trimis la Bucureşti pentru a fi conservate.

Organul sexual al celebrului bandit, care măsura 22 cm în stare de erecţie, a fost conservat în 1927 de profesorul Mina Minovici. După 80 de ani, penisul s-a degradat sever din cauza formolului în care a fost ţinut, astfel că în urmă cu câţiva ani s-a încercat o operaţie de recondiţionare. Cu acest prilej, medicii au constatat cu stupoare că în borcan nu era falusul întreg, ci doar pielea penisului, umplută cu vată, aşa cum se făceau conservările în formol pe vremea profesorului Minovici.
Între timp, situaţia organului care a făcut atâtea femei fericite în Brăila anului 1920 s-a înrăutăţit, din cauza soluţiei în care era expus, într‑un borcan imens, degradându- se în ultimul hal. Decizia a fost tristă, dură, dar radicală, medicii fiind nevoiţi să încheie, într-un mod neonorant, un ciclu glorios în existenţa pământeană a haiducului: au aruncat penisul degradat la gunoi. Locul său din Muzeul IML a fost luat de curând de un altul pe care s-a copiat mesajul de pe organul genital original:”F*t bine şi apăsat la cioc.”

 

Sursa:www.historia.ro www.ibertatea.ro

loading...