Cum şi-a găsit „naşul“ Al Capone, cel mai mare gangster al Americii

468

La 25 ianuarie 1947 a încetat din viaţă Al Capone, nume celebru asociat cu activitatea bandelor de gangsteri din perioada prohibiţiei la Chicago (n. 1899).Image result for al capone

La 28 octombrie 1919, Congresul american a votat, fără a ține seama de veto-ul președintelui Woodrow Wilson, în favoarea unei legi rămase în istorie sub numele de Legea Volstead și care, împreună cu cel de-al 28-lea amendament al Constituției SUA și legile ce decurgeau din el, instaura o ciudată și agitată epoca a istoriei SUA, cunoscută drept Perioada Prohibiției. Se interzicea cetățenilor americani fabricarea, vinderea, schimbarea pe alte mărfuri, transportul și furnizarea de băuturi cu conținut de alcool mai mare de 0,5%. Născută în vremurile de înflorire a mișcării de temperanța, care milita împotriva consumului de alcool, considerat sursă multor rele sociale, Prohibiția a avut, însă, efecte pe care nimeni nu le anticipase.Image result for al capone

Intenții bune, consecințe rele

Una dintre cele mai neașteptate și paradoxale consecințe ale legii prohibiției a fost, creșterea consumului de alcool. Interzice-i omului un lucru și îl va vrea cu tot dinadinsul. Oameni care până acum consumaseră alcool cu multă moderație au devenit, dintr-o dată, frustrați de aceste interdicții excesive, un soi de rebeli ce-și afirmau libertatea încălcând absurdele reglementări. Petrecerile unde se beau coctailuri au devenit o plăcere oprită și cu atâta mai râvnită. Mii de baruri clandestine s-au deschis într-un timp scurt, ascunse în subsoluri sau în camere camuflate îndărătul unor inofensive magazine de înghețată și siropuri.

Interdicția comercializării legale a băuturilor alcoolice a dat apă la moară fabricanților necinstiți, ducând la apariția unor băuturi contrafăcute, fabricate din ingrediente dubioase și periculoase. Mișcarea de temperanță și prohibiția, care urmăriseră să îmbunătățească starea de sănătate a populației, au înrăutățit-o. Iar printre efectele cele mai grave – din o punct de vedere social și politic – ale prohibiției s-a numărat înflorirea bandelor de gangsteri, care au văzut în comerțul ilegal cu alcool sursă unor profituri uriașe și s-au aruncat asupra acestei neașteptat și colosal de bogat izvor de câștiguri. Cea mai cunoscută figura gangstereasca a Americii – adevărat simbol al fenomenului – Al Capone, își datorează ascensiunea tocmai prohibiției care a apăsat timp de 14 ani asupra Americii.

Durul Al Capone

Alphonse Gabriel Capone s-a născut în 1899. Era al patrulea copil al unui frizer și al unei croitorese, originari din sudul Italiei și emigrați în SUA în 1893. La începutul secolului XX, străzile New York-ului erau terorizate de bande, alcătuite mai ales din emigranți de felurite neamuri și aflate permanent în război unele cu altele. După un scurt periplu prin astfel de organizații, mai mici, Al Capone s-a alăturat uneia dintre cele mai vestite grupări, cunoscută sub numele de Five Points Gang. (Five Points era o intersecție din Manhattan, de unde porneau cinci străzi).

În 1921, împreună cu familia sa (se căsătorise între timp) s-a mutat la Chicago, care avea să devină orașul-emblemă al gangsterismului. Aici, diferitele bande – aparțînând unor grupuri de crimă organizată, numite la noi, deși nu întotdeauna corect, mafii – se luptau între ele pentru acapararea unei felii cât mai mari din piață clandestină a băuturilor alcoolice. Principalele mafii implicate erau, la Chicago, cea irlandeză și cea italiană. Capone a intrat în bandă numită Chicago Outfit și, de-a lungul epocii prohibiției, prezența să la Chicago a dus orașul la un nivel de violență pe care nu-l mai cunoscuse până atunci.

Image result for al capone gun

În 1923, la Chicago a fost ales că primar William Emmet Dever, sub a cărui conducerea presiunile asupra bandelor s-au întețit. Orașul încerca să scape de organizațiile mafiote care răspândeau teroare. Pentru a scapă, la rândul sau, de hăituiala poliției din Chicago, Al Capone a hotărât să-și mute cartierul general la Cicero, un orășel din apropiere de Chicago (fără a renuta însă la afacerile pe care le desfășura în marele oraș).

Capone și bandă sa au pus stăpânire pe Cicero cu o brutalitate cumplită: au eliminat întâi mafia locală, irlandeză, condusă de frațîi O’Donnell. Războiul între bandele rivale s-a încheiat cu peste 200 de morți. După care au urmat noile alegeri: oamenii erau așteptați în centrele de votare de către ciracii lui Capone și siliți, sub amenințare, să voteze cu candidatul mafiei, care a câștigat alegerile la mare distanță de oponenți. Câteva săptămâni mai târziu, noul primar a încercat să se emancipeze, declarând că va lupta îndârjit împotriva gangsterilor. Al Capone în persoană l-a azvârlit jos pe scările primăriei, o demonstrație de forță menită să arate tuturor cine era acum stăpân în Cicero. Organizația mafiotă condusă de Capone își obținea veniturile patronand stabilimente de jocuri de noroc și prostituție, dar mai ales din comerțul ilegal cu băuturi spirtoase. Bandă Chicago Outfit controla o felie zdravănă din piață neagră din Chicago, desfășurând activități care, după cum s-a estimat, aducea venituri de cca. 100 milioane de dolari anual. Camioane întregi încărcate cu băuturi alcoolice cărău marfă de la distileriile clandestine din regiune spre barurile ilegale care rasarisera cu miile la Chicago, tocmai din cauza prohibiției. O practică foarte curentă era deturnarea, prin forță, a unor încărcături de alcool ale unor bande adverse. Mafiile se concurau între ele, nu rareori războiul comercial degenerând într-un război adevărat, cu împușcături și morți. Omorurile petrecute cu asemenea prilejuri hrăneau permanent dorința de răzbunare a membrilor grupărilor mafiote, sentiment care, adăugându-se dorinței de câștig, întreținea starea de război între bandele rivale și climatul de violență care a conferit orașului Chicago o tristă faima în anii ’20 și ’30 și i-a adus porecla de Oraș al Gangsterilor.Una dintre cele mai crude operațiuni ordonate de Capone și duse la îndeplinire de bandă să a fost așa-numitul Masacru de Sf. Valentin, pus la cale de Chicago Outfit drept revanșa pentru necazurile pecare i le făcea bandă rivală North Side, a lui Bugs Moran, o altă figura gangstereasca de prima mărime a Americii anilor ’20 și ’30. În dimineață zilei de 14 februarie 1929, câțiva membri ai bandei Chicago Outfit, deghizați în polițiști, au intrat într-un depozit unde se găsea cartierul general al lui Bugs Moran, sub pretextul unei razii. Au găsit înăuntru șapte gangsteri de-ai lui Moran, pe care i-au scos afară și i-au pus să se alinieze în față unui zid. Convinși că au de-a face cu polițiști adevărați, gangsterii s-au supus liniștiți, crezând că e vorba despre o razie că oricare altă dinte multele de care avuseseră parte până atunci. Dar, când au fost cu toțîi înșirați în față zidului, au ieșit brusc la iveală alți oameni ai lui Capone, înarmați, care i-au secerat pe cei șapte cu sute de gloanțe, fără că vreunul să fi putut schița măcar un semn de împotrivire. Fotografiile apărute în zilele următoare în ziare, înfățișând cele șapte cadavre ciuruite de gloanțe și prăbușite la picioarele zidului, într-o baltă de sânge, au șocat publicul american și l-au întors împotriva lui Al Capone, transformându-l pe acesta în inamicul public de care autoritățile trebuiau, cu orice preț, să scape.

Fiecare nas își are nasul

Dacă se poate spune despre un singur om că a avut rolul principal în neutralizarea lui Capone și destrămarea imperiului sau comercial, acel om ar fi Eliot Ness. Într-o vreme în care mare parte dintre funcționarii publici și forțele polițienești din Chicago erau corupte, permițând gangsterilor să-și desfășoare nestingheriți activitățile lor ilegale, Eliot Ness, agent al Biroului Prohibiției, a fost însărcinat să ajute orașul Chicago să scape de Al Capone și de activitățile sale care încălcau Legea Volstead. Eliot Ness a devenit conducătorul unui grup de 11 agenți, supranumiți The Untouchables, curajoși și incoruptibili, cărora li s-a datorat, în mare măsură, distrugerea lui Al Capone și a regatului sau. Mai târziu, a contribuit la succes și faptul că, în 1933, legea prohibiției a fost abolită, ceea ce i-a lăsat pe gangsterii implicați în contrabandă cu alcool fără principala lor sursă de venituri.

Elliot Ness și “Incoruptibilii” săi

Înregistrând convorbiri pentru a obține informațîi, interceptand transporturile de alcool, organizând raiduri în distileriile ilegale și în barurile clandestine și inchizandu-le rând pe rând, Ness a slăbit, încet, dar sigur, puterea lui Capone. În 1931, gangsterul a fost trimis în judecată. Culmea ironiei: deși Al Capone a fost regele mafiot al comerțului clandestin cu băutură, el n-a fost niciodată condamnat pentru încălcarea legii prohibiției. Inițial, el a fost acuzat de evaziune fiscală și încălcarea legii Volstead, dar această din urmă acuzație a fost ulterior retrasă, iar motivul pentru care Capone a intrat, în cele din urmă, la închisoare a fost evaziunea fiscală. Totuși, eforturile lui Ness și ale echipei sale au avut o contribuție imensă la doborârea lui Capone.

Elliot Ness

A urmat un lung proces care, în ciuda încercărilor lui Capone (demascate de oamenii lui Ness) de a-i mitui și intimida pe jurați, s-a sfârșit cu o sentința de 11 ani de închisoare. În 1932, Al Capone a fost încarcerat la penitenciarul din Atlanta, apoi a fost transferat la Alcatraz. În vreme ce își ispășea pedeapsa între zidurile închisorii, afară imperiul sau comercial se prăbușea: în 1933, după 14 ani de prohibiție, America, sătulă de o interdicție care făcuse mult mai mult rău decât bine, abolea legea Volstead și se întorcea la moravurile libere de dinainte de 1919.Related image

În 1939, Al Capone a fost transferat de la Alcatraz într-o închisoare din California, iar în luna noiembrie a aceluiași an, a fost eliberat condiționat. Dar nu mai era omul care fusese, gangsterul crud și nemilos care înspăimântase Chicago și întreg Vestul Mijlociu. Era bolnav, slăbit, cu mintea rătăcită, doborât de sifilisul contractat în tinerețe și care îi afectase acum sistemul nervos. A murit în 1947. Amintirea să – o amintire urâtă, de altfel, a unei lumi a terorii, plină de cruzime și moarte – trăiește încă în zeci de cărți și filme inspirate de el – nu numai din viață și personalitatea omului Al Capone, ci din el că simbol al fenomenului gangsterismului în sine și al acelei epoci. Chiar imaginea-clișeu a gangsterului, așa cum apare ea în filme – cu costum în dungi și pălărie de fetru, așezată pe o ureche – este inspirată din înfățișarea lui. Pe urmele lui, organizațiile mafiote italiene, deși își pierduseră sursă de bogații reprezentată de comerțul ilegal cu spirtoase, s-au reorientat și și-au continuat evoluția, până în zilele noastre.

loading...