Povestea de groază a lui Willie Francis, adolescentul executat de două ori pe scaunul electric

316

Willie Francis a fost condamnat la moarte prin electrocutare pe scaunul electric. O greșeală a călăului beat a avut drept rezultat un șoc dureros și o supraviețuire miraculoasă.

Pe 3 mai 1946, Willie Francis, un adolescent de culoare, de 17 ani, se pregătea pentru ultimele lui clipe pe această lume. Willie a fost legat de „Gertie-cea-de-groază”, scaunul electric al statului Louisiana.

Tânărul era prea speriat ca să rostească vorbe de adio, așa că și-a încleștat pumnii și a așteptat momentul inevitabil în care comutatorul avea să fie acționat. Însă când a venit acel moment, s-a întâmplat ceva neașteptat.

Willie Francis

Willie Francis, „adolescentul care a fost executat de două ori”

Ca prin miracol, Francis a supraviețuit. Nu avea de unde să știe că supraviețuirea lui avea să fie punctul de plecare al unei bătălii legale care avea să dureze un an.

Cazul lui avea să ajungă la Curtea Supremă a SUA, unde tânărul urma să fie din nou condamnat. Astfel, Willie și-a câștigat renumele de „adolescentul care a fost executat de două ori”.

 

Prima execuție a lui Willie Francis

După ce prima execuție a fost ratată, Francis a oferit o mărturie rară a felului în care s-a simțit atunci când electricitatea îi trecea prin corp:

Cel mai bun fel de a descrie senzația este: Pac! Bum! Parcă sute și mii de ace mă înțepau în tot corpul și îmi simțeam piciorul stâng de parcă cineva îl tăia cu o lamă. Simțeam cum brațele îmi sar în sus…

Pentru o clipă, am crezut că o să dobor scaunul… Cred că le-am strigat să se oprească. Ei spun că am strigat: „Ia-l de pe mine! Ia-l de pe mine!”. Știam cu siguranță ce aș fi vrut să facă: să-l oprească”, a relatat Willie Francis.

Willie FrancisScaunul electric care nu a reușit să-l execute pe Francis. Scaunul este cunoscut drept „Gertie-cea-de-groază”

După ce scaunul a dat greș, s-a descoperit că „Gertie-cea-de-groază” fusese pregătită necorespunzător. La acea vreme, scaunul electric era portabil și era transportat cu un camion de la o închisoare la alta din Louisiana, pentru a face posibile execuțiile.

Cei doi călăi responsabili de execuție băuseră în noaptea dinaintea punerii în aplicare a sentinței lui Francis. Călăii erau căpitanul Ephie Foster și un fost pușcăriaș pe nume Vincent Venezia, care anterior lucrase ca ajutor de electrician în cadrul sistemului penitenciar al statului Louisiana.

Chiar dacă vina pentru eșecul execuției fusese a călăilor, tot ei erau furioși pe condamnat. Foster chiar îi spusese „adio” lui Willie atunci când acționase comutatorul.

Când a văzut că, după câteva minute, Francis încă respira, Foster a strigat: „De data asta am ratat, dar o să te rezolv săptămâna viitoare chiar dacă voi fi nevoit să folosesc un bolovan!”

Însă Willie Francis nu a fost executat în săptămâna următoare. În schimb, a ajuns pe prima pagină a ziarelor. Mulți credeau că supraviețuirea lui se datora intervenției divine.

Mai era acum posibil ca statul Louisiana să-l execute pe acest adolescent? Implicarea mass-media a atras atenția și la felul în care negrii erau tratați de către sistemul de justiție din Louisiana.

Iar asta nu era un deloc un lucru de dorit. Francis era negru, sărac și încă era minor (aceasta era situația multor condamnați). De asemenea, Willie avea de partea sa prea puțină protecție din partea legii.

Willie FrancisWillie Francis citind în celula sa

Cu aproape un an și jumătate înainte, în noiembrie 1944, cineva îl împușcase pe Andrew Thomas, un farmacist alb din orașul de origine al lui Francis, St. Martinville. La două luni după crimă, încă nu exista niciun suspect.

Atunci, șeriful din St. Martinville, i-a cerut șefului poliției din Port Arthur să aresteze „pe oricine”, numai să rezolve mai repede cazul. Câteva săptămâni mai târziu polițiștii și-au găsit omul: Willie Francis.

Francis își vizita una dintre surorile lui în Port Arthur. A fost arestat din cauza suspiciunii că ar fi fost complicele unui vânzător de droguri.

Însă poliția nu a reușit să peobeze legătura dintre Francis și vânzătorul de droguri. Așa că polițiștii au început să-l interogheze cu privire la crima din St. Martinville.

Avocații apărării s-au transformat în acuzatori

Poliția a susținut că a găsit portofelul și actele de identitate ale celui ucis în posesia lui Francis. În câteva minute, poliția a obținut o mărturisire a crimei, însoțită de semnătura lui Francis.

A doua zi, a fost obținută o a doua mărturisire. Poliția a negat că ar fi folosit mijloace de coerciție, chiar dacă este foarte probabil ca unele dintre cuvintele din mărturisire să fi fost dictate de un polițist.

La trei săptămâni după arestarea sa, Francis s-a trezit în fața unui juriu format din bărbați albi. Francis a pledat „nevinovat”, însă avocații săi albi au încercat să-l facă să pledeze „vinovat” și apoi au refuzat să facă orice declarație în deschiderea procesului.

Oribil este și faptul că avocații lui Francis nu au examinat martorii, deși probele împotriva lui Francis erau cel puțin îndoielnice.

Arma crimei era, la rându-i, învăluită în mister. Acuzarea spunea că Francis furase pistolul de la ajutorul de șerif, însă acesta raportase că pistolul lipsea deja de două luni înaintea crimei.

Un caz cusut cu ață albă

Mai mult, pistolul nu a fost analizat în vederea prelevării de amprente, iar gloanțele găsite în corpul lui Thomas nu au fost comparate cu cele din pistol. Pistolul și gloanțele au fost pierdute, în mod suspect, înainte de proces, în timp ce erau transportate la FBI pentru a fi analizate.

De fapt, pistolul îl lega de crimă pe ajutorul de șerif. În plus, acesta chiar amenințase că-l va ucide pe Thomas, pe care îl bănuia că încearcă să-i seducă soția.

În plus, vecinii lui Thomas fuseseră treziți de împușcături în noaptea crimei. Unul dintre vecini susținea că văzuse farurile unei mașini pe aleea din fața casei lui Thomas.

Este puțin probabil ca un adolescent negru și sărac să fi avut acces la o mașină. Iar Francis nici măcar nu știa să conducă.

Și, parcă pentru a spori îndoielile, medicul legist a spus că Thomas fusese cel mai probabil ucis de un profesionist, o persoană care știa să mânuiască un pistol.

Toată lumea îl vrea mort

După un astfel de proces, tatăl lui Willie a simțit că execuția ratată a fiului său este trimisă din cer. Numele tatălui lui Willie era Frederick Francis.

Willie FrancisJudecătorul Felix Frankfurter de la Curtea Supremă a SUA. Frankfurter a încercat să-l convingă pe guvernatorul Louisianei, Jimmie Davis, să-i arate clemență lui Willie Francis

Frederick a reușit să-l angajeze pe avocatul Bertrand DeBlanc, care a fost de acord să lupte pentru Francis la tribunal. Aceasta, în pofida faptului că farmacistul fusese cel mai bun prieten al său.

DeBlanc l-a apărat pe Willie într-un mod aflat în contrast violent cu apărarea oferită de avocații din timpul primului proces. De-a lungul anului care a urmat, DeBlanc a luptat în procesul de apel privitor la condamnarea la moarte a lui Willie.

Pledoaria lui DeBlanc a fost că este inuman să obligi un om să fie executat cu scaunul electric de două ori. Avocatul susținea că unul dintre amendmentele Constituției SUA numește metode cum ar fi cea a scaunului electric „o pedeapsă crudă și neobișnuită”.

De asemenea, o nouă execuție a lui Francis ar fi fost împotriva clauzei care interzice pedepsirea aceleiași infracțiuni de mai multe ori. Pe DeBlanc îl aștepta o luptă dificilă.

A doua execuție

Willie Francis

Willie Francis ține în mână calendarul pe care este marcată data execuției sale: 9 mai

Mai întâi, avocatul a pledat în fața Comisiei de Grațieri din Louisiana pe 31 mai, 1946. În ciuda argumentelor ale lui DeBlanc, Francis a fost programat pentru o nouă execuție.

Așa că DeBlanc (cu ajutorul lui Skelly Wright, pe atunci avocat în Washington) a dus cazul lui Francis în fața Curții Supreme a SUA.

Din nefericire, după o schimbare de poziții a unuia dintre cei nouă judecători, votul a fost de 5 la 4 împotriva lui Francis. Aceasta se întâmpla la o zi după ce Willie Francis împlinise 18 ani.

În ciuda faptului că votase împotriva lui Francis, judecătorul Felix Frankfurter avea conflicte interioare. Cu ajutorul unui prieten avocat, el a încercat să-l convingă pe guvernatorul din Louisiana, Jimmie Davis, să-l grațieze pe Francis. Din păcate, nu a reușit.

DeBlanc nu a renunțat niciodată la cazul lui Francis. Avocatul a jurat că-i va oferi un proces echitabil după ce a aflat că unul dintre călăii responsabili de prima execuție fusese beat când o pregătise pe „Bertie-cea-de-groază”.

Willie FrancisÎn SUA, scaunul electric a fost introdus în sistemul penitenciar la finalul secolului XIX, ca „alernativă umană” la execuția prin spânzurare

Însă lui Francis i s-a refuzat un nou proces. Când DeBlanc i-a spus lui Francis că avea de gând să-i ducă procesul încă o dată în fața Curții Supreme, Francis i-a spus să nu se mai deranjeze.

Willie nu mai voia să sufere alte dezamăgiri și i-a spus doar atât: „Sunt gata să mor”. Pe 9 mai 1947, la puțin mai mult de un an după prima tentativă de execuție, Willie Francis a fost legat încă o dată de scaunul electric.

A fost întrebat dacă avea vreun ultim mesaj. Willie a răspuns: „Absolut niciunul”. La 12:05, comutatorul a fost acționat. Cinci minute mai târziu, Francis a fost declarat mort.

Te-a impresionat povestea lui Willie Francis? Care este opinia ta despre acest caz și despre pedeapsa cu moartea? Pentru că ne-ar plăcea să știm ce crezi, te rugăm să scrii opinia ta într-un comentariu.

Sursa:www.incredibilia.ro

loading...