Moartea violenta a scriitorului Ion Creangă în noaptea de Anul Nou. S-a prăbușit într-o tutungerie

229

Ultimele ore din viaţa lui Ion Creangă, care s-a stins din viața cu puțin timp înainte de miezul nopții de Revelion 1889-1890, au fost povestite de un profesor pensionar, Ştefan Drăghici, amic de-al scriitorului, dar și de scriitorul George Călinescu.

Marele scriitor moştenise de la mama sa epilepsia, o boală care i-a dat mari bătăi de cap în ultimii ani de viaţă. Ion Creangă ameţea des şi chiar cădea pur şi simplu din picioare ba acasă, ba la şcoală sau chiar în oraş. Starea sa de sănătate îl facea să îşi ia concedii medicale de câteva luni, iar uneori acestea se întindeau şi pe durata unui an de zile. În aceste perioade, Ion Creangă mergea la băi, la Slănic, iar când se întorcea părea că se simte mai bine.
In iarna anului 1889, starea lui de sănătate se degradase vizibil. Totuși, scriitorul își continua viața, urmîndu-și ritualurile obișnuite.

Ultimele ore din viaţa lui Ion Creangă au fost povestite de un profesor pensionar, Ştefan Drăghici, amic de-al scriitorului. În seara zilei de 31 decembrie 1889, mergând pe jos, profesorul l-a însoţit pe Creangă din centrul Iaşului până acasă, în cartierul Ţicău. Momentele dramatice ale zilei au început să pulseze când Creangă a intrat în patiseria unui ungur şi a cumpărat mai bine de douăzeci de gogoşi mari, umplute cu dulceaţă, pe unele mâncându-le pe loc, pe restul făcându-le pachet pentru acasă.
”Creangă care, se ştie, era mâncăcios de felul său şi-a putut permite luxul şi a început să mănânce cu poftă, înghiţind una după alta. Ceruse domnişoarei Ludmila să-i împacheteze 20 de crafle (gogoși) de Anul Nou, plătind doi franci, în monede de argint, pe care le scoase din chimir, trântindu-le pe tejghea”, relata profesorul.
Continuându-şi drumul, după plecarea de la franzelăria ungurului, Creangă şi amicul său au ajuns în dreptul unei băcănii unde se serveau băuturi alcoolice. Scriitorul a propus să intre. „Creangă a cerut un coniac, apoi un altul şi încă unul, căci se pare că se simţea cam umflat şi greoi după craflele consumate”. spunea profesorul. Pe urmă, către seară, cei doi s-au despărțit. În drum spre casă, Ion Creangă s-a oprit la o tutungerie.
„Vremea era urâtă, a ploaie şi zăpada îngreuia mersul. Povestitorul intră pe la vremea prânzului (aşa cel puţin pare mai probabil) în tutungeria lui din strada Goliei 51, unde se afla frate-său Zahei. Era o prăvălie întunecoasă şi urâtă, cu o mică odăiţă în fund dând spre o curte murdară.” a consemnat și George Călinescu în cartea sa ”„Viaţa şi opera lui Ion Creangă”.

Acolo, sub ochii fratelui său, scriitorul a fost, se pare, cuprins de spasme și s-a prăbușit la pământ. Clipele dinainte de a-și da sufletul au fost chinuitoare.

Related image

Creangă se prăbuşi deodată, lovit de atac şi de apoplexie laolaltă, ori numai de cea din urmă. Se pare (amintirea contemporanilor e ceţoasă) că trupul fu dus de frate la bojdeucă. Unii şi-aduc aminte că au ridicat mortul din Ţicău, altul îl văzu la biserică, probabil a cimitirului. Avea două lumânări la cap şi lumea îl privea. Faţa îi era rumenă şi gura întredeschisă ca pentru vorbire. Numai flăcările pâlpâitoare ale făcliilor dădeau ochilor scufundaţi luciul ceros al morţii”, a povestit George Călinescu
Ion Creangă a fost înmormântat la data de 2 ianuarie 1890, la cimitirul Eternitatea din Iaşi, fiind condus pe ultimul drum de familie, prieteni, învăţători, elevi şi studenţi.
Sursa: www.libertatea.ro
loading...