CEA MAI ADÂNCĂ GROAPĂ DE PE PĂMÂNT

In anul 1970 omenii de știință sovietici au început să foreze cea mai adâncă groapă din lume și nu s-au oprit vreme de 24 de ani, dorind să ajungă mai adânc decât oricine în crusta planetei.Imagini pentru cea mai adanca gropa din lume

Asa a aparut gaura adâncă de aproape 12.300 metri, adică mai mult chiar decât punctul în care se află cel mai adânc fund oceanic, Groapa Marianelor, la 11.000 de metri în Oceanul Pacific.

Aceasta gaura artificială se află în Peninsula Kola din Rusia si a reprezentat una din modalitatile bizare prin care marile puteri SUA si URSS s-au confruntat in timpul Războiului Rece, fapt care s-a reflectat în întrecerea dintre cine putea ajunge primul în centrul Terrei.

Cel mai amuzant aspect este că proiectul a trecut neobservat, deoarece omenirea era mai încântată de competiţia spaţială dintre cele două state care a culminat cu aterizarea pe Lună.

In Statele Unite ale Americii, proiectul s-a numit ,,Proiectul Mohole” şi a avut loc pe coasta pacifică a Mexicului. Echipa a reuşit să sape 183m sub nivelul mării.

Totuşi, după forajul iniţial, proiectul a fost abandonat în 1966 din cauza lipsei de fonduri. Acest „eşec” a inspirat succesele Proiectului de Foraj Marin, Proiectului de Foraj Oceanic şi prezentului Program Integrat de Foraj Oceanic.Imagini pentru cea mai adanca gropa din lume

După zeci de ani de muncă, aparent fără folos, savanții sovietici au descoperit fosile microscopice ale unor organisme monocelulare la adâncimea de 7 kilometri si aproape la aceeași adâncime au descoperit și apă.

„Cea mai interesantă descoperire au fost fosilele microscopice de plancton din rocile de acum două miliarde de ani, descoperite la peste şase kilometri în interiorul planetei,” a declarat Bryan Nelson de la Mother Nature Network.

,,Aceste microfosile reprezintă peste 24 de specii străvechi prinse în compuşi organici care au supravieţuit temperaturii crescute de la această adâncime,” a adăugat el.

Au mai constatat și că temperatura la adâncimea maximă a gropii este de 180 grade Celsius, ceea ce a făcut imposibilă continuarea lucrărilor, care au fost oficial sistate în 1994.

Groapa de foraj de la Kola a penetrat aproximativ o treime din scoarţa continentală baltică, estimată ca având 35 de kilometri grosime, cu roci de circa 2,7 miliarde de ani la capăt.

Proiectul a cerut studii geofizice extinse. Zonele studiului au fost structura adâncă a Scutului Baltic; discontinuităţile seismice şi regimul termic în scoarţa Pământului; compoziţia fizică şi chimică a scoarţei adânci şi tranziţia de la scoarţa superioară la cea inferioară; geofizica litosferică; şi creerea şi îmbunătăţirea resurselor pentru studiu geofizic avansat.Imagine similarăPentru savanţi, una din cele mai fascinante descoperiri ce au rezultat din acest experiment a fost faptul că schimbarea în vitezele seismice nu a fost găsită la o graniţă care marca tranziţia ipotetică a lui Jeffrey de la granit la bazalt; era la fundul unui strat de rocă metamorfică care se extindea de la 5 la 10 km dedesubtul suprafeţei. Roca fusese îndelung fracturată şi era saturată de apă, ceea ce era surprinzător.

Această apă, spre deosebire de apa de la suprafaţă, provenea din minerale şi era incapabilă de a ajunge la suprafaţă din cauza unui strat de rocă impermeabilă.

Altă descoperire neaşteptată a fost masa de hidrogen, noroiul ce curgea din groapă fiind descris ca „clocotind” cu hidrogen.

Această adâncă groapă de foraj a inspirat legende urbane ce implicau forajul până în Iad. Momentan locul este controlat de Întreprinderea Ştiinţifică de Stat pentru Foraje de Superadâncime şi Investigaţii Complexe ale Interiorului Pământului (GNPP Nedra) şi de Geolaboratorul de Adâncime.

loading...